Tenuta Sant'Antonio Amarone della Valpolicella ”Campo dei Gigli” 2017
Perioada optimă de consum: 2025 - 2040
Producător: Tenuta Sant’ Antonio - Valpolicella, Veneto
Soi: 70% Corvina și Corvinone, 20% Rondinella, 5% Croatina și 5% Oseleta - vițe vechi de peste 40 de ani, struguri culeși manual, triați manual de două ori și stafidiți 3 luni
Culoare: roșu rubiniu foarte închis, cu tente purpurii
Miros: mure, coacăze negre, flori uscate și stejar ars, cu tente de eucalipt și lichior de cireșe și un frumos filon mineral
Gust: corpolent, cu tanini fermi care susțin fructul până în finalul lung, aciditate frumoasă, textură mătăsoasă și un mix echilibrat de fructe roșii, ierburi sălbatice, flori și lemn dulce
Recomandări gastronomice: carne roșie la grătar, friptură de vită, fripturi cu sosuri foarte aromate, vânat, brânzeturi tari și maturate, nuci. Și, de ce nu, consumat ca atare, alături de prieteni buni.
Alcool: 15,5%
Aciditate: 6,19%
Zahăr rezidual: 8 g/l
Temperatura de servire: 16-18°C
Număr de sticle produse: 15.000
Așa cum ne-a obișnuit, este unul dintre cele mai bune Amarone-uri de pe piață. Un vin mare, cu trăsături delicate. Vinificat în butoaie noi de 500 l, din stejar franțuzesc, într-o cramă cu temperatură controlată, cu batonaj o dată pe săptămână, în primul an. Maturat 3 ani în butoaie noi.
95+ Puncte Vinous: ”Amarone della Valpolicella Campo dei Gigli 2017 este intens, ca și când ai crăpa o piatră cenușie pentru a da peste o tonă de cireșe negre, batoane de scorțișoară, tămâie și ierburi aromatice uscate. Un vin foarte structurat, cu o dulceață interioară amplificată de aciditatea vibrantă pe măsură ce profunzimea aromelor de fructe roșii echilibrează și sataisface palatinul. Vinul are un sfârșit structurat și dramatic de lung care cerșește să mai petreacă timp în pivniță, pe măsură ce se estompează tenta amăruie de coacăze și cuișoare. S-ar putea să fiu prea tipicar, dar n-am crezut că Tenuta Sant'Antonio ar putea să depășească Campo dei Gigli 2016, dar, cu timpul, s-ar putea ca cel din 2017 să reușească s-o facă.”
93 Puncte James Suckling: ”În nas, notele consistente și aproape siropoase de fructe negre se confruntă cu un zid de stejar ars, cu note de piper negru. Pe palatin, ele o iau mai mult spre lemn dulce. Caracterul mai subtil și mai complex așteaptă deocamdată ca fructul tânăr și stejarul să elibereze mijlocul scenei. Și asta s-ar putea să dureze ceva timp. Cu toate acestea, este deja foarte plăcut și va continua să încânte mulți ani de acum încolo. Beți-l sau păstrați-l.”
Ediția 2016 - 96 Puncte Parker: ”Tenuta Sant'Antonio Amarone della Valpolicella Campo dei Gigli 2016 este un vin închis la culoare, intens și complex care debordează de arome foarte concentrate și persistente de fructe negre stratificate. Buchetul oferă note de prune negre și mure coapte în cuptor, dar există și o cantitate impresionantă de condimente, gudron, fum de grătar și teriyaki. Vinul face o impresie extraordinară pe palatin, unde se prezintă cu o textură bogată și tanini moi, integrați. Puteți să păstrați timp îndelungat acest asamblaj de 70% Corvina și Corvinone, 20% Rondinella, 5% Croatina și 5% Oseleta (care a stat trei ani în butoi).
De curând, brandul Tenuta Sant'Antonio a inclus cuvintele ”Famiglia Castagnedi” pe etichetele celor mai multor vinuri pe care le-am gustat. Armando Castagnedi și frații săi produc vinuri de cea mai mare calitate, dând, totodată, dovadă de un talent special în cazul vinurilor entry-level Scaia. Mă bucur că gama Scaia a fost extinsă și include acum un vin alb, un rosé și câteva vinuri roșii diferite făcute din soiuri autohtone și internaționale. Oricum, favoritul meu este Scaia Corvina. Unele dintre vinurile de top sunt îmbuteliate în sticle foarte grele, iar vinurile entry-level au dopuri de sticlă. Domeniul este în curs de trecere la viticultura organică.”
- 93 Puncte James Suckling: ”Arome foarte puternice de coacăze negre și stejar ars, cu tente de eucalipt și lichior de cireșe negre introduc un vin corpolent, cu tanini fermi care susțin fructul până în finalul lung. Există un caracter crud care este mai greu de digerat acum, dar va dispărea prin învechirea la sticlă. Un vin de pus în pivniță. Încercați-l după 2024.”
- 94 Puncte Falstaff
- Tre Bicchieri Gambero Rosso
- 5 Grappoli Bibenda
Producător
Vinuri din Lumea veche adaptate la epoca Lumii Noi
”Pentru noi, echilibrul este cel mai important. Amarone trebuie să-ți dea senzația de struguri copți, fără a fi dulce.”, crede Armando Castagnedi
Patru frați și o mare dragoste pentru vin – așa se prezintă Armando, Paolo, Tiziano și Massimo Castagnedi, producătorii unora dintre cele mai spectaculoase vinuri din Valpolicella și Soave. Și-au asumat un rol de pionierat în complicata lume a vinului italian, mizând pe calitate și respect pentru natură. Au ieșit pe piață în 1995. Succesul a fost rapid, vinurile fiind imediat remarcate și premiate de cele mai respectate foruri italiene: Gambero Rosso, Duemilavini, Bibenda, Espresso. A urmat succesul internațional, declanșat de prima evaluare a lui Robert Parker, Wine Advocate: 93 de puncte pentru Amarone Campo dei Gigli 2003. Același Campo dei Gigli, dar 2008, a fost cel mai bun Amarone de la Vinitaly 2014, câștigându-și dreptul de a fi mai scump decât Masi Costasera 2008. Și ștacheta nu coboară.
Povestea celor patru frați fantastici începe în viile tatălui lor, Antonio, din San Zeno di Colognola ai Colli. Au muncit de mici în vie și au moștenit neodihna unui tată care, la 87 de ani, continuă să muncească la linia de îmbuteliere. Au învățat să inoveze, lucrând ca și consultanți pentru multe podgorii cărora le-au oferit soluții salvatoare mergând de la managementul viei la alegerea butoaielor. Apoi, a venit momentul să se întoarcă acasă. Experiența acumulată le-a dat curajul să pornească pe propriul drum. În 1989 au cumpărat 30 de hectare lângă Mezzane, care, împreună cu cele 20 ale tatălui lor, au devenit Tenuta San’Antonio. Situată la locul de întâlnire a regiunilor Soave și Valpolicella, podgoria beneficiază de mediul ideal: dealuri numai bune pentru creșterea strugurilor, cu un sol bogat în calciu, calcar și cretă. Dărnicia naturii e completată de pasiunea și expertiza celor patru frați care au ajuns rapid să ocupe un loc invidiat în cercurile viticole din Italia.
Provocarea de a face propriul vin nu a fost una ușoară, dar cei patru frați i-au făcut față cu brio. Erau hotărâți să-și facă un nume prin calitate și profesionalism. Decizia de a planta vițe noi alături de cele vechi și de a construi o cramă în regiunea Monte Garbi (”acru” sau ”dur”, în dialectul locului) s-a bazat pe curaj și simț al afacerilor – alte două calități de care frații Castagnedi nu duc câtuși de puțin lipsă.
Chiar de la început, podgoria a fost gândită ca punte între trecut și viitor. Într-un moment în care vinul italian nu se bucura de recunoașterea internațională de azi, Valpolicella era cvasi-necunoscută, viile erau neglijate, butoaiele și pivnițele erau vechi și obosite, frații Castagnedi au făcut totul altfel: vițe plantate foarte aproape una de alta pentru a le face să concureze pentru nutrienții din sol, sistem de conducere Guyot, plante îngrijite creangă cu creangă, randament mic per plantă, culegerea manuală a ciorchinilor, selecționarea riguroasă a strugurilor și păstrarea lor în condiții de curățenie meticuloasă de la cules până în cramă, folosirea de butoaie franțuzești noi, plus maturarea la sticlă – practici comune azi, dar care, atunci, erau mai degrabă abaterea de la normă. Tradiția i-a învățat să îngrijească via cu dragoste și atenție, pentru a păstra echilibrul natural: folosesc numai îngrășăminte organice, iar pesticidele se utilizează sporadic, în cantități minime. Strugurii selecționați pentru Amarone*, Recioto și Valpolicella Ripasso își continuă coacerea, până la 3 luni, în spații mari, bine ventilate.
Pariul fraților Castagnedi nu a fost ușor: să inventezi fără a face rabat la calitate, să faci cel mai bun Amarone știind că Amarone e unul dintre cele mai speciale vinuri italiene și unul dintre cele mai greu de produs, să excelezi și în vinuri albe sau rosé (Soave, Scaia), să produci vinuri rare, fără sulfiți adăugați (Télos) și să fie, toate, premiante, e un palmares de invidiat pentru cineva care a pornit la drum acum 20 de ani. Cu atât mai mult cu cât bătălia se dă în Vallis-Polis-Cellae (Valea cu multe pivnițe), denumirea latină a Valpolicellei. Dar au reușit, pentru că au stat departe de ispita cantității, au rămas fideli unor principii ferme și au ales să facă vinurile așa cum trebuie. Un exemplu de gustat și de urmat.
