Tenuta Sant'Antonio Amarone della Valpolicella Riserva Lilium Est 2012
Punctaj: 94 Puncte Parker • 94 Puncte James Suckling
Recomandat pentru consum între 2022-2035
Producător: Tenuta Sant'Antonio - Valpolicella, Veneto, Italia
Apelațiune: Amarone della Valpolicella Riserva DOCG
Stil: roșu sec, matur, amplu și profund
Tenuta Sant'Antonio Amarone della Valpolicella Riserva Lilium Est 2012 este un vin emblematic al familiei Castagnedi, o expresie rară și profundă a stilului Amarone Riserva. Maturat îndelung și lansat comercial abia la 10 ani după recoltă, acest vin este construit pentru complexitate, profunzime și evoluție, păstrând în același timp densitatea fructului și forța specifică marilor Amarone.
Produs în cantitate foarte limitată, de aproximativ 4.500 de sticle, Lilium Est 2012 are o poziționare premium evidentă, inclusiv prin prezentarea în sticlă grea, cu capsulă de ceară roșie. Este un Amarone clasic, intens și matur, cu alcool ridicat, dar bine integrat în textura amplă și catifelată a vinului. Aromele evoluate de curmale negre, fructe uscate, ciocolată neagră topită, lemn dulce, ceai verde, tutun, piele, gudron, scoarță și condimente dulci creează un profil complex, dens și contemplativ.
Pe palat, vinul este plin, amplu și concentrat, cu taninuri moi, structură generoasă și un final foarte lung, profund și ușor dulce-amărui. Este un Amarone cu aer clasic, conservator în cel mai bun sens, potrivit pentru iubitorii de vinuri mature, complexe și meditative.
Note de degustare
Culoare: roșu-rubiniu foarte închis, cu nuanțe granat profunde
Miros: curmale negre, fructe uscate, ciocolată neagră topită, lemn dulce, ceai verde, scoarță, tutun, piele, gudron, condimente dulci, note balsamice, alge marine și accente saline fine
Gust: sec, plin și amplu, cu fruct matur concentrat, taninuri moi și textură catifelată. Aromele de curmale, fructe uscate, ciocolată neagră, lemn dulce, piele, tutun, gudron, condimente și note balsamice se dezvoltă într-un profil profund, evoluat și foarte complex. Finalul este foarte lung, persistent, dulce-amărui și rafinat, cu o senzație de maturitate nobilă și intensitate bine integrată
Temperatură de servire: 17-18 °C
Decantare recomandată: 1 oră înainte de servire; pentru sticlele mature, se recomandă decantare atentă și verificarea evoluției în pahar
Asocieri gastronomice: vânat, carne roșie maturată, vită în sos redus, miel, tocănițe bogate, preparate cu trufe, brânzeturi tari și aromate, Parmigiano Reggiano maturat, brânzeturi albastre și deserturi cu ciocolată neagră. Poate fi savurat și ca vin de meditație
Soiuri & vinificație
Soiuri: Corvina, Corvinone, Rondinella și alte soiuri tradiționale din Valpolicella
Origine struguri: Valpolicella, Veneto, Italia
Vinificație: appassimento - stafidirea strugurilor pentru concentrare aromatică, densitate și structură, urmată de fermentație lentă și lungă
Maturare: maturare extinsă în lemn și în sticlă, cu lansare comercială după aproximativ 10 ani de evoluție
Alcool: 16% vol
Producție: aproximativ 4.500 sticle
Volum: 750 mL
Ce spun criticii
94 Puncte Parker: „Lilium Est 2012 este un Amarone aflat deja pe drumul evoluției, dar încă bogat în fruct opulent. Vinul oferă arome de fructe uscate, condimente, piele, gudron și note intense, susținute de alcoolul de 16%, bine integrat în structura sa amplă. Produs în doar 4.500 de sticle, este un Amarone profund, serios și construit pentru iubitorii stilului clasic.”
94 Puncte James Suckling: „Vinul se deschide cu note de curmale negre, ceai verde, ciocolată, lemn dulce, alge marine și accente saline. Pe palat este complex, cu un caracter old-school, dar profund și rafinat. Atacul este sec, apoi vinul devine mai generos, cu un final lung, dulce-amărui. Un Amarone conservator, de foarte bună calitate.”
Tenuta Sant'Antonio Amarone della Valpolicella Riserva Lilium Est 2012 este un Amarone rar, matur și impresionant, cu profunzime, complexitate și o evoluție aromatică remarcabilă. Cu 94 Puncte Parker, 94 Puncte James Suckling și o producție de doar aproximativ 4.500 de sticle, este o alegere excelentă pentru colecționari și pentru iubitorii de Amarone clasic, dens și rafinat.
Producător
Vinuri din Lumea veche adaptate la epoca Lumii Noi ”Pentru noi, echilibrul este cel mai important. Amarone trebuie să-ți dea senzația de struguri copți, fără a fi dulce.”, crede Armando Castagnedi Patru frați și o mare dragoste pentru vin - așa se prezintă Armando, Paolo, Tiziano și Massimo Castagnedi, producătorii unora dintre cele mai spectaculoase vinuri din Valpolicella și Soave. Și-au asumat un rol de pionierat în complicata lume a vinului italian, mizând pe calitate și respect pentru natură. Au ieșit pe piață în 1995. Succesul a fost rapid, vinurile fiind imediat remarcate și premiate de cele mai respectate foruri italiene: Gambero Rosso, Duemilavini, Bibenda, Espresso. A urmat succesul internațional, declanșat de prima evaluare a lui Robert Parker, Wine Advocate: 93 de puncte pentru Amarone Campo dei Gigli 2003. Același Campo dei Gigli, dar 2008, a fost cel mai bun Amarone de la Vinitaly 2014, câștigându-și dreptul de a fi mai scump decât Masi Costasera 2008. Și ștacheta nu coboară. Povestea celor patru frați fantastici începe în viile tatălui lor, Antonio, din San Zeno di Colognola ai Colli. Au muncit de mici în vie și au moștenit neodihna unui tată care, la 87 de ani, continuă să muncească la linia de îmbuteliere. Au învățat să inoveze, lucrând ca și consultanți pentru multe podgorii cărora le-au oferit soluții salvatoare mergând de la managementul viei la alegerea butoaielor. Apoi, a venit momentul să se întoarcă acasă. Experiența acumulată le-a dat curajul să pornească pe propriul drum. În 1989 au cumpărat 30 de hectare lângă Mezzane, care, împreună cu cele 20 ale tatălui lor, au devenit Tenuta San’Antonio. Situată la locul de întâlnire a regiunilor Soave și Valpolicella, podgoria beneficiază de mediul ideal: dealuri numai bune pentru creșterea strugurilor, cu un sol bogat în calciu, calcar și cretă. Dărnicia naturii e completată de pasiunea și expertiza celor patru frați care au ajuns rapid să ocupe un loc invidiat în cercurile viticole din Italia. Provocarea de a face propriul vin nu a fost una ușoară, dar cei patru frați i-au făcut față cu brio. Erau hotărâți să-și facă un nume prin calitate și profesionalism. Decizia de a planta vițe noi alături de cele vechi și de a construi o cramă în regiunea Monte Garbi (”acru” sau ”dur”, în dialectul locului) s-a bazat pe curaj și simț al afacerilor - alte două calități de care frații Castagnedi nu duc câtuși de puțin lipsă. Chiar de la început, podgoria a fost gândită ca punte între trecut și viitor. Într-un moment în care vinul italian nu se bucura de recunoașterea internațională de azi, Valpolicella era cvasi-necunoscută, viile erau neglijate, butoaiele și pivnițele erau vechi și obosite, frații Castagnedi au făcut totul altfel: vițe plantate foarte aproape una de alta pentru a le face să concureze pentru nutrienții din sol, sistem de conducere Guyot, plante îngrijite creangă cu creangă, randament mic per plantă, culegerea manuală a ciorchinilor, selecționarea riguroasă a strugurilor și păstrarea lor în condiții de curățenie meticuloasă de la cules până în cramă, folosirea de butoaie franțuzești noi, plus maturarea la sticlă - practici comune azi, dar care, atunci, erau mai degrabă abaterea de la normă. Tradiția i-a învățat să îngrijească via cu dragoste și atenție, pentru a păstra echilibrul natural: folosesc numai îngrășăminte organice, iar pesticidele se utilizează sporadic, în cantități minime. Strugurii selecționați pentru Amarone*, Recioto și Valpolicella Ripasso își continuă coacerea, până la 3 luni, în spații mari, bine ventilate. Pariul fraților Castagnedi nu a fost ușor: să inventezi fără a face rabat la calitate, să faci cel mai bun Amarone știind că Amarone e unul dintre cele mai speciale vinuri italiene și unul dintre cele mai greu de produs, să excelezi și în vinuri albe sau rosé (Soave, Scaia), să produci vinuri rare, fără sulfiți adăugați (Télos) și să fie, toate, premiante, e un palmares de invidiat pentru cineva care a pornit la drum acum 20 de ani. Cu atât mai mult cu cât bătălia se dă în Vallis-Polis-Cellae (Valea cu multe pivnițe), denumirea latină a Valpolicellei. Dar au reușit, pentru că au stat departe de ispita cantității, au rămas fideli unor principii ferme și au ales să facă vinurile așa cum trebuie. Un exemplu de gustat și de urmat.
